Social Icons

miercuri, 5 iunie 2013

Rolul asistentului social în consolidarea nucleului familial

James Mark Baldwin ( în Septimiu Chelcea, 2001) menţionează că „unitatea psihologică este un socius, un individ mai mult sau mai puţin socializat, apt de a intra în relaţii sociale fecunde cu semenii săi şi rămâne ca o condiţie obiectivă că un grup format din astfel de indivizi constituie un mediu sau o situaţie socială pentru fiecare dintre ei“
            „Primul lucru care trebuie spus despre angajaţi este acela că activitatea lor- şi în consecinţă, lumea lor- are de-a face doar cu oamenii. Acest lucru cu oamenii nu seamănă cu activitatea din departamentele de personal şi nici cu cea a prestatorilor de servicii; în definitiv, angajaţii au obiecte şi produse, nu servicii, asupra cărora să-şi desfăşoare activitatea, dar aceste obiecte şi produse sunt oamenii” (Erving Goffman, 2004, pag. 73) 
Asistenţa socială a familiei este una dintre cele mai dezvoltate ramuri ale asistenţei sociale, deoarece prin aplicarea ei în cadrul familiei şi pentru familie, cuprinde totalitatea problemelor de asistenţă socială.
            Asistenţa socială îşi are locul în familiile dezorganizate şi pentru a avea succes în rezolvarea problemelor de dezorganizare a familiei, este necesar ca familiile care pun astfel de probleme să fie depistate şi deci cunoscute de către personalul de specialitate, din timp, pentru ca prin măsurile luate de stocarea factorilor cauzali, să se poată reface familia. Cu cât stadiul de dezorganizare este mai avansat, refacerea familiei este mai dificilă şi uneori imposibilă.
            Stabilirea cauzelor determinante care au dus la dezorganizarea familiei este acţiunea pe care asistentul social trebuie să o aibă în vedere de la prima întrevedere cu familia respectivă, în cazul de faţă cu familia bolnavului psihic, până la rezolvarea definitivă a cazului, deoarece fenomenele sunt în continuă schimbare, boala poate evolua sau dimpotrivă regresa. Deci, factorul considerat a fi cauza şi care a fost stabilit la începutul analizei, nu este obligatoriu constant până la încheierea procedurilor.
            Orice proces de dezorganizare a familiei, începe cu tensiuni familiale care se manifestă prin neînţelegeri , certuri, şi chiar violenţă. Uneori rezultatul acestei tensiuni familiale cum ar fi divorţul, abandonul, etc.  se răsfrânge asupra tuturor membrilor familiei şi poate fi o cauză dintr-un sistem înlănţuit de alte cauze. În asistenţa familiei există posibilitatea de a lucra, atât cu separaţia familiei complete care ridică anumite aspecte de dezorganizare cât şi cu familiile descompletate prin deces care din diverse motive cad sub nivelul de viaţă considerat a fi normal, intrând în sfera de activitate a asistenţei sociale.
            Problemele de asistenţă socială, precum şi întreaga acţiune de supraveghere a relaţiilor familiale, a exercitării obligaţiilor părinţeşti faţă de copii, înfierea copiilor rămaşi fără părinţi sau în imposibilitatea de a-i creşte, tutelarea celor lipsiţi de capacităţi fizice sau psihice, fie minori, fie adulţi, toate aceste probleme revin asistenţei sociale.
            Asistentul social poate constitui o sursă de informare şi prevenţie pentru familie şi copii, putând să-şi asume rolul de consilieri şi educatori în educaţia părinţilor. De asemenea, intervenţia comunitară poate fi utilă în încurajarea şi motivarea familiilor cu probleme, dar numai atunci când resursele există şi pot să furnizeze acest ajutor. 
„Pentru a face faţă acestei mari varietăţi de cazuri, formarea asistenţilor sociali nu poate ocoli cunoştinţele privind aspectele psihologice de adaptare ale persoanei la mediul ei de viaţă şi pe cele privind intervenţiile menite să modifice comportamentul unor beneficiari individuali, sau a unor grupuri de persoane.” 
 
Blogger Templates